Regulile bridge-ului

Această pagină descrie bridge-ul contract așa cum este definit de legile internaționale ale Federației Mondiale de Bridge (WBF). Regulile nu trebuie confundate cu convențiile de licitație, care sunt înțelegeri între parteneri: acestea sunt tratate separat, pe pagina Licitația.

Pachetul și jucătorii

Se joacă cu un pachet de 52 de cărți, fără joker. Cele patru culori sunt pică ♠, cupă ♥, caro ♦ și treflă ♣. În fiecare culoare, cărțile merg de la as (cea mai tare) până la doi: as, rege, damă, valet, 10, 9... până la 2.

Cei patru jucători sunt desemnați prin punctele cardinale. Nord și Sud sunt parteneri, față în față; la fel Est și Vest. Fiecare jucător primește cele 13 cărți ale unei mâini; ansamblul celor patru mâini formează un don.

Levele

O levă este formată din patru cărți, câte una de la fiecare jucător, puse în sensul acelor de ceasornic. Primul jucător alege culoarea. Ceilalți trebuie să răspundă în această culoare dacă au; altfel, joacă orice carte. Leva revine celei mai tari cărți din culoarea cerută, în afară de cazul în care cineva a jucat atu: atunci cel mai tare atu câștigă. Câștigătorul levei începe următoarea. Un don are 13 leve.

Licitația

Înainte de joc, jucătorii vorbesc pe rând, începând cu dealerul. Fiecare poate:

• să liciteze un nivel și o denominație, de exemplu „1♥” sau „2SA”;
• să zică pas;
• să conteze ultima licitație adversă, sau să reconteze contra adversă la propria licitație.

Fiecare licitație trebuie să fie mai mare decât precedenta: un nivel superior sau același nivel într-o denominație mai înaltă. Ordinea crescătoare este treflă, caro, cupă, pică, apoi fără atu. După 1♥ se poate zice 1♠ sau 1SA, dar nu 1♦. Licitația se oprește după trei pasuri consecutive; dacă toți cei patru jucători zic pas de la început, donul se rejoacă (don „pasat”).

Contractul, atuul și fără atu

Ultima licitație devine contractul. Nivelul indică numărul de leve de câștigat peste șase: un contract de 4♠ cere 10 leve din 13, un contract de 3SA cere 9. Nivelul 1 cere deci 7 leve, nivelul 7 le cere pe toate.

Denominația desemnează atuul: la 4♠, piccile bat toate celelalte culori. La fără atu (SA) nu există atu: doar cea mai tare carte din culoarea cerută câștigă leva.

Declarantul și mortul

Declarantul este jucătorul din echipa câștigătoare care a numit primul denominația contractului. Jucătorul din stânga lui dă intrarea (joacă prima carte). Partenerul declarantului își așază apoi cărțile cu fața în sus pe masă: acesta este mortul, ale cărui cărți le joacă declarantul. Ceilalți doi jucători sunt apărătorii.

La acest don, Nord deschide cu 1SA, iar Sud încheie la 3SA: Nord a numit primul fără atu, deci devine declarant. Est, din stânga lui, dă intrarea; Sud este mortul. Cu cărțile vizibile, acest contract aduce 10 leve, cu una mai mult decât cele 9 cerute.

Vulnerabilitatea

O echipă vulnerabilă câștigă mai mult dacă reușește un joc la manșă sau un șlem, dar plătește mai scump căderile. La duplicate, vulnerabilitatea și dealerul sunt stabilite de numărul donului, după un ciclu de 16 dónuri. Primele patru:

La jocul liber (rubber), o echipă devine vulnerabilă imediat ce a câștigat o manșă. La chicago se aplică un ciclu de patru dónuri.

Scorul

La duplicate, fiecare levă cerută peste șase valorează 20 de puncte la minoră (♣ ♦), 30 la majoră (♥ ♠) și la fără atu (40 pentru prima). Dacă aceste puncte de leve ajung la 100, contractul este o manșă: 3SA, 4♥, 4♠, 5♣ sau 5♦. La acestea se adaugă un bonus: 50 pentru un parțial, 300 pentru o manșă nevulnerabilă, 500 vulnerabilă. Un șlem mic (nivelul 6) adaugă 500 sau 750, un șlem mare (nivelul 7) 1 000 sau 1 500.

O cădere necontrată costă 50 de puncte pe levată lipsă (100 vulnerabil). Contrată, costă 100, apoi 200, 200 și 300 pentru fiecare levată următoare, sau 200, apoi 300 pentru fiecare levată vulnerabilă; recontra dublează aceste sume. La turneu, scorurile sunt apoi comparate între mesele care au jucat aceeași mână, în puncte de meci sau în IMP.